Produse

Uree

Ureea (denumită și carbamidă, cu denumirea sistematică carbonil diamidă)[3] este un compus organic cu formula chimică CO(NH2)2. Ureea este, de fapt, diamida acidului carbonic, deci o amidă. Se numește așa deoarece se obține din acidul carbonic (sifon), printr-o dublă reacție a acidului cu amoniacul. Ureea prezintă un rol important în metabolismul compușilor azotați în organismul animalelor, fiind principalul compus azotat din urina mamiferelor. Este un solid incolor, cristalin, foarte solubil în apă și practic lipsit de toxicitate (LD50 este 15 g/kg pentru șobolani).[4] La nivelul organismului, ureea este utilizată în mai multe procese biochimice, cel mai important fiind excreția azotului. Se formează la nivelul ficatului în urma reacției dintre amoniac (NH3) și dioxid de carbon (CO2) ca parte e ciclului ureei.[5] Compusul mai este utilizat ca îngrășământ, ca sursă de azot, și este un precursor foarte important în industria chimică.

Azotat de amoniu

Azotatul de amoniu (denumit și nitrat de amoniu sau „salpetru de amoniu”) este un compus anorganic, sarea ce ia naștere din amoniac și acid azotic, cu formula chimică NH 4NO 3. Este un compus solid cristalin, foarte solubil în apă și higroscopic, dar care nu formează forme hidratate. Este utilizat majoritar în agricultură, fiind un îngrășământ ce aduce un aport bogat de azot.

Complexe (NPK)

Se obtin prin atacul acidului azotic asupra rocii fosfatice ;solutiile fosfatice rezultate sunt apoi alcalinizate cu amoniac , cu sau fãrã adaos de azotat de amoniu si clorurã de potasiu,functie de sortul de îngrãsãmânt complex dorit a se obtine. Se utilizeazã la fertilizarea terenurilor agricole , ca îngrãsãmânt de suprafatã pentru culturile de cereale , pãsuni si livezi.